inca un an...

Si iaca a mai trecut un an in care fiecare cilpa fericita, fiecare zambet..ce mai?!...fiecare chestie are legatura cu tine! si ii multumesc Lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ele! Am inceput anul in cea mai mare disperare, vazandu-te tinand in brate pe altcineva, in timp ce artifciile umpleau cerul. Si eu explicam lacrimile ca si un gest de emotie, cand de fapt..
Nu stiu ce se va intampla maine, dar sper sa fie diferit. Dar daca vei face la fel, nu mai am de ales decat sa dau aceeasi explicatie! Pentru ca...un an cu aceleasi sentimente, aceleasi povesti, nu m-ar surprinde sa se termine in acelasi fel...
Si totusi, eu sunt diferita. Adica am mai crescut, 12 luni mi-au adus invataturi, din care am prins ce imi va folosi in viitor...Dar pot sa fiu diferita intr-un milion de sensuri, si totusi...ce e absurd, absolut ridicol...e ca am aceleasi sentimente pentru tine...si ceea ce e trist, absolut dezamagitor...e ca si tu, din pacate, ai aceleasi sentimente pentru mine. Bineinteles ma intreb daca anul urmator, voi reusi sa schimb si acea parte din mine care e pierduta dupa tine. Vezi...eu niciodata nu m-am intristat ca tu nu ma vrei; ma dispera cat de mult te vreau eu! De aceea nu poti sa porti nici o vina pentru tristetile mele. Eu sunt singura care s-a dus pe acel drum pierdut.
Si inca merg pe el...pentru ca...in 2009...tot pe tine te vreau!

am nevoie de ocupatie!

Ce greu a trecut ziua de azi fara tine. Si ce trista e acum seara, pentru ca nu te-am vazut. Imi este dor de vocea ta! Foarte mult! Pare atat de demult de cand nu te-am vazut desi ieri am petrecut 4 ore impreuna. Si ce repede au trecut orele alea. Si din nou am uitat de tot, si am ras incontinuu. Cred ca asa ii cand esti indragostit:
"each day that I spend around you passes by too fast, each night that I spend without you is longer than the rest! "
Sincer, nici nu stiu ce zi ii azi; stiu doar ca e o zi fara tine!


I will miss you like crazy!

la primera volta

de fiecare data cand imi spune ceva dragut, cand se uita la mine zambind, sau cand imi scrie un mesaj mai special, e ca si prima data cand o face. Emotia nu a disparut, ci poate e mai mare. Tin minte perfect, printre primele dati cand m-a sunat, si mami m-a intrebat de ce imi tremura vocea. Si el a auzit remarca asta, si a raspuns: "iti tremura vocea cand vorbesti cu mine?..." (a facut o pauza de cateva secunde in care i-am auzit gangaritul, si simteam ca se inroseste la fel de mult ca si mine) "...atunci ma bucur".
Si de atunci au trecut ani...si inca imi tremura vocea!!
ca prima data....

prea mult, prea putin

cand incerci sa imi faci o surpriza, ma chinui sa zambesc cum trebuie! Pentru ca te uiti la mine cu ochii intreband daca imi place. E minunat sa observ interesul tau inocent. Si eu explodez pe dinauntru de fericire...ca stiu ca atunci intr-un fel sau altul, dar total inocent, esti interesat de mine! Nu-ti poti imagina ce fericita sunt! Dar trebuie sa gandesc si sa impart, sa iti arat exact cantitatea de bucurie pe care o are un om normal atunci cand un prieten ii face o surpriza! Si atunci iese bucuria fortata...si tu observi si ai impresia ca e minciuna.
Si chiar e minciuna. Ce vezi tu e bucuria strecurata prin ganduri. Crezi ca ce simt e prea putin si te pacalesc ca sa nu-ti ranesc sentimentele si de aia mimez un entuziasm. cand de fapt eu...ti-as sari in brate, te-as saruta si ti-as spune cat de mult te iubesc! Pentru ca nu pot sa iti sar in brate, rad, iti evit privirea, spun " merciii mult!!", te pup pe obraz si te imbratisez nu mai mult de 5 secunde. Eu nu mimez fericirea mare...eu mimez fericirea mica.
Tu nu o faci cu intentia sa iti sar in brate de bucurie...tu o faci cu intentia ca eu doar sa sar in sus de bucurie! Pentru ca esti un om bun, un prieten minunat.
Tu o faci fara nici un gand, eu o fac cu prea multe ganduri!