can't believe that I'm a fool again!

Iti multumesc. Iti multumesc din suflet pentru ca in perioada asta ai fost alaturi de mine. Asa cum ar trebui sa se poarte un prieten. Dar dupa cum vei vedea, noi nu putem fi numai prieteni. O sa vezi. Singurul motiv pentru care nu m-am prabusit saptamana asta e, amintirea intamplarilor recente a excursiei in care m-am simtit libera, tanara, si nebuna...si "ne-singura". Si iti multumesc pentru privirile pe care le folosesti pentru mine, cuvintele si gesturile care se indreapta catre mine. Dar stiu acum, nu ai avut alta posibilitate si m-ai ales pe mine, acum poti alege si alegi pe ea. De fapt, cred ca nu suntem in aceeasi categorie. Eu sunt o prietena, ea e posibila iubita. Nu, nu suntem in aceeasi categorie. Dar sa alegi ce e mai important pentru tine, nu ceea ce iti dicteaza constiinta. Ai fi alaturi de mine, dar ai fi cu ea! E o mare diferenta. Imbecila de mine, vede lucrurile doar prin perdeaua sentimentelor infinite si nemuritoare. Nu pot inca altfel. Si de aceea ma ridic din nou, si mai incerc o cale...E urata asa...senzatia asta de idioata. Sa te vreau, sa simt ca esti atat de aproape, sa cred ca se poate si apoi sa afli ca totul e o ... formalitate, o conjunctura, o obligatie, o datorie. Poate o bucurie si pentru tine, dar nu in acelasi fel ca si pentru mine. Nu mai pot continua cu suisurile si coborasurile astea...e greu sa mergi mai departe.

Nu ma mai pot juca cu sufletul. Trebuie sa am grija. Viata mea...de-abia acum incepe. Am o noua sansa de a face ce imi doresc, si am nevoie de mine cu totul. Dar sunt inca pierduta in ambitia de a te avea. Nu stiu cum, dar tot ce faceam se redirectiona catre tine! Lucky bastard!

un gand, o poveste, o lacrima

Still here...still "there"!
Am incercat. Am crezut ca poate, lacrimile scot si sentimentele. NU!Esti tot aici...Aici unde? Peste tot! Nu ai plecat nici o secunda. Cat m-am chinuit sa te uit...sa te las...sa te ignor...si chiar am crezut ca am facut-o...dar apoi...te-am vazut!
Sufletul mi se umple de o bucurie cand te vad, si de o tristete absurd de mare atunci cand ma ignori. Pentru bucuria nepretuita a momentelor frumoase, a clipelor in care parca ne traim povestea, pentru dorinta de a trece din vis in realitate...pentru toate astea primesc si tristetea! Pentru ca ma iei de mana pentru 2 secunde si pastrez senzatia degetelor tale cat pot de mult...Pentru ca tot din mine urla dupa tine...eu imi duc trupul acolo unde imi e deja sufletul.

STIU ca dintr-un gand se naste o poveste care naste lacrima...dar inainte si dupa am o bucurie...oricum ai fi, tu!
Cata nevoie am de tine...

I HATE LOVE!!

rehab

m-am inchis in casa. fac curatenie si invat sa fac de mancare. uit sa pun sare in tot ce fac, semn ca odata cu sosul imi amestec si gandurile. ma uit la televizor. mult. dureros de mult, in sensul ca ma dor ochii. ma plimb. in directia opusa casei tale. as pleca si nu m-as mai opri. beau. da, si beau. atat cat sa mi se para mai funny viata. si caut...si caut linistea de acum cativa ani. si imi vreau zambetul inapoi!!! pentru asta lupt acum. pentru ca merit sa rad cu lacrimi, dar nu am cu ce...e greu...e greu pentru ca trebuie sa ma concentrez mereu la ce fac, ca sa nu pic iara pe ganduri. atunci ma pierd din nou. si aminitirile nu vin albe...e ca un film ce mi se desfasoara in fata ochilor, cu muzica cu tot. si odata ajunsa acolo, ca sa ajung inapoi la realitate, ma tarasc. pentru ca tu, scumpule "drog", m-ai facut atat de fericita incat acum nu mai stiu cum e fericirea de una singura. imi circuli prin vene. cateodata stau nemiscata, si incerc prin absurditatea disperarii sa inchid ochii, si printr-o minune sa iti simt parfumul. si ma apuca fiorii pe sira spinarii si o mica amorteala in obraji. da...amortesc in obraji cand ma ia valul mirosului tau...ceea ce fac acum e gresit bineinteles. nu ar trebui sa ma gandesc la tine iara. nu ar trebui sa scriu de tine. you have to go...and I have to get out from here...oh, I loved you...