rehab

m-am inchis in casa. fac curatenie si invat sa fac de mancare. uit sa pun sare in tot ce fac, semn ca odata cu sosul imi amestec si gandurile. ma uit la televizor. mult. dureros de mult, in sensul ca ma dor ochii. ma plimb. in directia opusa casei tale. as pleca si nu m-as mai opri. beau. da, si beau. atat cat sa mi se para mai funny viata. si caut...si caut linistea de acum cativa ani. si imi vreau zambetul inapoi!!! pentru asta lupt acum. pentru ca merit sa rad cu lacrimi, dar nu am cu ce...e greu...e greu pentru ca trebuie sa ma concentrez mereu la ce fac, ca sa nu pic iara pe ganduri. atunci ma pierd din nou. si aminitirile nu vin albe...e ca un film ce mi se desfasoara in fata ochilor, cu muzica cu tot. si odata ajunsa acolo, ca sa ajung inapoi la realitate, ma tarasc. pentru ca tu, scumpule "drog", m-ai facut atat de fericita incat acum nu mai stiu cum e fericirea de una singura. imi circuli prin vene. cateodata stau nemiscata, si incerc prin absurditatea disperarii sa inchid ochii, si printr-o minune sa iti simt parfumul. si ma apuca fiorii pe sira spinarii si o mica amorteala in obraji. da...amortesc in obraji cand ma ia valul mirosului tau...ceea ce fac acum e gresit bineinteles. nu ar trebui sa ma gandesc la tine iara. nu ar trebui sa scriu de tine. you have to go...and I have to get out from here...oh, I loved you...