mai mult

cica timpul le vindeca pe toate...tre sa astept o ETERNITATE???
ca trece o ora, si mai mult ma conving cat de potriviti suntem unul pentru altul
ca trece o zi, si mai tare mi-e dor de sarcasmul, privirea, si...viata ta
ca trece o saptamana si tot mai des plang dupa tine
ca trece o luna, si nu faci nimic...nici cu tine, nici cu ea...nici cu mine

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Cãci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sã n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pãmânt
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas fãcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Cãci scris a fost ca viata ta
De doru-i sã nu-ncapa,
Cãci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

cica sunt covor!!

In fiecare clipa, imi vin alte amintiri, care privite acum...is dureroase. Ma vad stand la masa cu tine, intr-o seara, adunati in jurul mesei de jocuri, si tu imi prinzi suvita intre degete si mi-o rasucesti dupa ureche. Si o faci cu un zambet atat de criminal, ca imi moare inima. Dar in acelasi timp atat de salvator, ca nu numai ca imi bate inima din nou, dar si creste...Si imi vad sclipirile alea din ochi. Imi vad roseata din obraji. Imi vad mana transpirata, stergandu-se disperata de blugi. Imi vad picioarele incordate, adunate unul peste altul, ca sa nu ma apuce sa sar in sus. Ma uit acum la mine si....imi vine sa imi trag palmi !! trezeste-te imbecila !! uitat-te bine in jurul tau !! cum te poti aprinde atat de evident ?? Cum poti crede ca acesta tocmai a fost un gest de afectiune ? A fost gestul lui de orgoliu, caci in fata lui era EA ! Si el vroia sa ii arate ei, ca e capabil de tandrete. Si nu numai capabil...Vroia sa o chinuie, sa o puna pe ganduri. Si nu vezi cine e langa el ? Tu , imbecila ! Stia ca o sa primeasca in schimb un zambet si un tremurici...Vai si amar de mine...Atunci era o inaltare, acum e o batjocura.

Aici e vorba de un moment, din coregrafia lui speciala de pe covor(eu fiind un covor)...
El acum doarme « impaturit »...E o patura superba, scumpa, finuta, dintr-un material nemaipomenit, de care ii e greu sa se dezlipeasca.

o dorinţă

Am una singura: sa nu mai doara! Sa nu ma mai usture ochii de la plans. Sa nu imi vina sa urluuuuuuuuuuu in gura mareeeeeeeeeeee ca il urascccccc pentru tot ce imi face!!!!!!! Vreau sa nu mai doara. Vreau sa nu mai scriu pe blog in timp ce plang. Vreau sa nu mai respir cu greutate de plumb...Vreau alte ganduri!! Vreau alte imagini!! Vreau sa nu mai doara. il vad cum imi scoate inima din piept, plina de sange, se joaca putin cu ea, mi-o pune inapoi, ma coase, ma rupe din nou, mi-o prinde din nou sa fie sigur ca si-o lasat URMA. Si tot asa...
A rupt-o azi. De atunci doare.
Nu stiam cum e sa iti simti inima rupta. Si stiu, e figura de stil...am inima rupta, bla, bla, bla. Dar e durere...fizica!

Ca si in piesa "One" : "you gave me nothing, now it's all I got".

Dragostea te prosteste. Dragostea doare.

urme

Am urmele bratelor tale in jurul meu. Am urmele lacrimilor varsate pentru tine, prelinse pe fata mea, arzand ce le iesea in cale, distrugandu-mi buzele, lasandu-mi pentru momentele fericite un zambet fortat, chinuit. Am o urma in interiorul palmelor, cand ma prindeai si imi completai perfect spatiile dintre degetele mele. Am urme pe piele pentru fiecare parte din mine pe care ai privit-o. Am urmele pasilor tai langa mine, in stanga, in dreapta, in fata, in spate, in umbra, in lumina, in noapte, in zi, in primavara, in iarna.
Am urmele tale pe sufletul meu, pentru ca l-ai calcat in picioare!

Am luat o decizie...sau nu??

Am luat decizia de ma indeparte de persoanele care au in viata mea un loc mai important decat mine. Deci vorbesc despre cei pe care i-am pus inaintea mea, inaintea lacrimilor si zambetelor mele. Nu ma voi indeparte complet, caci inima va ramane cu aceleasi compartimente, dar nu voi mai depozita nimic in acele mici sertarase rezervate "lor". Am luat hotararea de ma gandi la mine, si la ceea ce vreau eu...Am uitat cum era asta, astfel ma gasesc intr-o panica a marelui "nu stiu". Nu stiu nici macar daca chiar e bine daca iau decizia asta :)) Nu stiu nici cum ma voi indeparta. Poate apropiindu-ma de altcineva. Nu stiu daca asta e cea mai buna hotarare. Ce as rezolva asa? Am pus interesele altora, linistea altora inaintea linistii mele, crezand ca daca cei din jurul mei vor fi multumiti si fericiti, acea celebra "karma" se va intoarce si ma va inunda inauntru prin portitele deschise ale sufletlui meu, astfel incat eu voi fi fericita pentru ca ei sunt fericiti. Dar ei nu erau fericiti, dar nu era vina mea asta. De ce daca cineva ii nemultumea, simteam ca datoria mea e sa compensez asta, folosindu-ma de resurse pe care nici eu nu stiam ca le am, ca sa fie totul bine? (A, da, expresia...totul va fi bine...o urasc azi). Am decis sa nu mai doara dezinteresul, uitarea, preferinta. Am decis sa nu ma mai simt aleasa, sau dimpotriva, ignorata. Am decis sa aleg eu. Am ales acum sa fiu mai mult eu, decat A LOR.