Am luat o decizie...sau nu??

Am luat decizia de ma indeparte de persoanele care au in viata mea un loc mai important decat mine. Deci vorbesc despre cei pe care i-am pus inaintea mea, inaintea lacrimilor si zambetelor mele. Nu ma voi indeparte complet, caci inima va ramane cu aceleasi compartimente, dar nu voi mai depozita nimic in acele mici sertarase rezervate "lor". Am luat hotararea de ma gandi la mine, si la ceea ce vreau eu...Am uitat cum era asta, astfel ma gasesc intr-o panica a marelui "nu stiu". Nu stiu nici macar daca chiar e bine daca iau decizia asta :)) Nu stiu nici cum ma voi indeparta. Poate apropiindu-ma de altcineva. Nu stiu daca asta e cea mai buna hotarare. Ce as rezolva asa? Am pus interesele altora, linistea altora inaintea linistii mele, crezand ca daca cei din jurul mei vor fi multumiti si fericiti, acea celebra "karma" se va intoarce si ma va inunda inauntru prin portitele deschise ale sufletlui meu, astfel incat eu voi fi fericita pentru ca ei sunt fericiti. Dar ei nu erau fericiti, dar nu era vina mea asta. De ce daca cineva ii nemultumea, simteam ca datoria mea e sa compensez asta, folosindu-ma de resurse pe care nici eu nu stiam ca le am, ca sa fie totul bine? (A, da, expresia...totul va fi bine...o urasc azi). Am decis sa nu mai doara dezinteresul, uitarea, preferinta. Am decis sa nu ma mai simt aleasa, sau dimpotriva, ignorata. Am decis sa aleg eu. Am ales acum sa fiu mai mult eu, decat A LOR.