In fiecare clipa, imi vin alte amintiri, care privite acum...is dureroase. Ma vad stand la masa cu tine, intr-o seara, adunati in jurul mesei de jocuri, si tu imi prinzi suvita intre degete si mi-o rasucesti dupa ureche. Si o faci cu un zambet atat de criminal, ca imi moare inima. Dar in acelasi timp atat de salvator, ca nu numai ca imi bate inima din nou, dar si creste...Si imi vad sclipirile alea din ochi. Imi vad roseata din obraji. Imi vad mana transpirata, stergandu-se disperata de blugi. Imi vad picioarele incordate, adunate unul peste altul, ca sa nu ma apuce sa sar in sus. Ma uit acum la mine si....imi vine sa imi trag palmi !! trezeste-te imbecila !! uitat-te bine in jurul tau !! cum te poti aprinde atat de evident ?? Cum poti crede ca acesta tocmai a fost un gest de afectiune ? A fost gestul lui de orgoliu, caci in fata lui era EA ! Si el vroia sa ii arate ei, ca e capabil de tandrete. Si nu numai capabil...Vroia sa o chinuie, sa o puna pe ganduri. Si nu vezi cine e langa el ? Tu , imbecila ! Stia ca o sa primeasca in schimb un zambet si un tremurici...Vai si amar de mine...Atunci era o inaltare, acum e o batjocura.
Aici e vorba de un moment, din coregrafia lui speciala de pe covor(eu fiind un covor)...
El acum doarme « impaturit »...E o patura superba, scumpa, finuta, dintr-un material nemaipomenit, de care ii e greu sa se dezlipeasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu