despre fericire

"Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
Cânta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)


fericirea...am trecut prin multe definitii personale ale fericirii.
"fericirea nu e o stare durabila. fericirea e un moment care te ridica "trei metri deasupra cerului"
asta e din perioada in care lucram foarte, foarte, foarte, foarteeeeeeeee mult, si primeam un telefon in mijlocul zilei, sau un mesaj, si ma ridicam repede in zona bucuriei, dupa care coboram la loc cu aceeasi viteza. de ce nu puteam pastra acea senzatie careia ii spuneam fericire? de ce ma pierdeam inapoi in munca, acoperind cu totul "saltul", stergandu-mi zambetul si lacrimile...de fericire? atunci am hotarat ce e fericirea: un moment!
"fericirea nu exista"
mda...marea optimista, marea inocenta, marea "fie ce-o fi", a hotarat ca nu exista asa ceva...fericire! nu exista tocmai ca ne chinuim sa fugim dupa ea. imi strangeam bani sa ma duc in excursrie. ma simteam ca pixu in excursie. ma intorceam la servici, cu gandul la urmatoarea excursie. ma simteam folosita de toata lumea. pana si pe mine ma puteam acuza de "uz propriu a propriei persoane"! si cadn simteam ca parca, parca hai ca intru in fericire: CRASH-BOOM-SHAKA-LAKA!! se prabusea totul in fata mea. a fost cea mai trista perioada...atunci nici macar nu mai visam...
"fericirea depinde de fiecare"
fiecare, in felul lui, e unic. de aceea nu functioneaza pentru mine, ceea ce functioneaza pentru tine. de aceea fericirea mea, poate e un simplu frappe. daca eu mi-am stabilit-o ca si fericire, atunci acum sunt fericita! a fost perioada in care ma trezeam fericita. nu imi mai amintesc cum reuseam, dar eram extraordinara!! si totul era natural. veneam la servici..buna ziua, buna ziua, raspundeam la telefon, da-i si lucra, fuga acasa, hai la suc, uitat-te la film, citeste o carte, fumeaza o tigara, viseaza, adormi(ASTA II ORDINEA LA MINE, VISEZ INAINTE SA ADORM..VISEZ CA SA ADORM). iar eu, EU, eram fericita. Happy. Felice. Contenta. Nu mai tin minte motivele acelei fericiri, dar nu era nimic sa ma scoata din cutiuta mea sunshine/allshine!

Acum nu stiu daca sunt fericita. Adica stiu ca pentru unii fericirea inseamna sa fi sanatos, sa ai prieteni, sa iubesti, sa faci ceea ce iti place. Daca le aduni pe toate astea, rezultatul e senzationala fericire. Cum poti sa fi deprimat, trist cand le ai pe astea? Dar daca iti lipseste vreunul din motive? daca iti lipseste "sa iubesti" mai esti fericit? Daca iti lipseste "sa fi sanatos" mai esti fericit? La prima mi-ar putea raspunde Muga. Se vede pe fata lui ca el e fericit cand iese cu pietenii la un meci, de exemplu.(ha, ha...fericire de moment). La a doua mi-ar raspunde un om care e in spital, cu perfuzie, si plange de fericire cand e familia langa el...
Esti fericit atunci cand nu esti nefericit?